Omul de zapada

                                                            

 

Omul de zăpadă

 

Sprijinit într-un toiag
Stă-n ogradă un moşneag.
Poartă-n cap o oală veche
Rasturnată pe-o ureche.

Ochii negri şi lucioşi
Sunt cărbuni din vatră scoşi.
Nu-i lipseşte nici lulea
Parcă pufăie din ea.

Iar pe piept, perechi, perechi,
Are moşul nasturi vechi
Şi mai are un nas roş,
Ca o creastă de cocoş.